Cărarea

Doamne, cum s-ajung la tine?
În povară m -am pierdut
Rătăceam pe căi străine
Și iubirea m- a durut

Îmi scriai mereu pe cale
,,Caută-mă-n talpa ta !”
Dar în mine era jale
Nu vedeam nici umbra mea

Doamne, de Te înduri de mine
Și mă lași la ușa Ta
Și mă mângâi de mă -nchin
Lacrimile de durere vor fi arbori de mălin

Doamne, crucea mea e mare
Pasărea ta din ruine
Te pierdusem pe cărare
Însă Tu erai în mine..

Anunțuri

4 gânduri despre „Cărarea

  1. „insa TU erai in mine”….Da, asa trebuie sa fie,cum altfel ne-am explica cel putin sutele de clipe, secunde de fericire deplina, uneori insuportabil de intensa care-ti inaripeaza sufletul si pe care le traim poate zilnic. Pentru mine fericirea continua sa fie reprezentata de albastra pasare a lui Maeterlinck pe care n-o poti opri din zborul ei decat o secunda…..iar dupa A.P Cehov,” fericirea este alcatuita dintr-un sir de placeri marunta”…asa o inteleg si eu..Si totusi nu doar cerul este in noi, „si cerul si infernul sunt in tine” ( O. Khayyam ), dar despre asta obisnuim sa vorbim doar cu noi insine….Poezia este frumoasa, cu o incarcatura de tristete, dar si de speranta usor timida, iubesc arborii de malin rasariti din lacrimi de durere, as tot sta sub parfumatele flori albe, incremenite in calmul serii….imi permit sa va felicit pentru tot si toate si sa va doresc mult succes in continuare. Si…astept sa apara cartea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s