Fratele tatei

 Fotografia aceasta m-a vrăjit încă din copilărie.Am găsit-o ascunsă undeva,în pivniță.Am aflat apoi că acela era fratele mai mare al tatei,mort de tuberculoză la 19 ani. Mă dureau colțurile ei învechite,dar aș fi vrut să pătrund în ea ca printr-o fereastră, să-l întreb pe băiatul cu caschetă de ce își mușcă buzele.Ochii tatei se schimbau când priveau fotografia.Pe la colțuri îi apăreau perle, iar mama mergea din nou în pivniță și ascundea portretul cu speranța că n-am să-l mai dibuiesc.Nu mi-era clar de ce trebuie să rămână fratele tatei în frig. Este o tristețe neelucidată.

 

 

 

 

 

 

frate tata

Anunțuri

Destinul

Ne amintim adesea că destinul ni s-a schimbat într-o secundă, printr-un gest pe care noi înșine nu ne-am fi așteptat să-l fi făcut.O privire mai insistentă într-un mijloc de transport, o frunză pe care am dat-o la o parte de pe banca din parc, un bănuț scăpat din portofelul vechi, un clic dat la repezeală pe internet -sunt crâmpeie care ne-au modificat dramatic destinul. Rămânem întotdeauna cu acel ,, poate ar fi trebuit să…”.